29 sept. 2016

Miroase a ger




Pe la geamul meu un vânt timid rotește câteva frunze galbene și tivește cu ele marginile trotuarului. Croncănitul ciorilor despică liniștea asemeni unui ritual vechi iar cerul pare mucegăit de atâția nori. 
Un soare roșu își frânge razele sub coapsa orizontului vărsând sfios o lumină ruginită pe lucruri. 
Deschid fereastra doar pentru o clipă, destul cât să aud cum un alai de greieri își plâng duioasa poveste ascunși sub bolta firelor de iarbă. 
Câteva picături mici de ploaie se scurg ușor din ochii apoși ai cerului ca mai apoi să se spulbere în țărână cât ai clipi. Închid repede geamul pentru că mi se face brusc frig. 
Tare mă tem că cerul pregătește un covor de fulgi un pic mai devreme anul acesta.

PS: de acord cu mine se pune și o pasăre spălăcită care moțăie rece pe-o creangă.

21 sept. 2016

Somn cuminte





Un râu de stele se-mplineşte deasupra şi picături vii din raze înfierbântă cerul. Nimic nu tulbură jocul luminilor în amurgul pe jumătate adormit… poate doar tăcuta lună, plutind de-a curmezişul cerului. Se-aud suspinând umbrele nopţii peste lumea întreagă, ca suflarea timidă a îngerilor peste visuri. Şi uite-aşa lunecă tăcerea peste forme, răspândind singurătate. Fusul timpului toarce, printre clipele nevăzute, ore mute. Şi-i linişte… o linişte fără margini, fără măsură. Curând vor pâlpâi zorii şi victoria unei zile va desăvârşi simţirea.