“Există lucruri pe care le vei înţelege mai bine din amănunte şi din
tăceri decât din vorbe.”
(Octavian Paler)
Undeva pe cer, printre vârtejurile de lumină se scurg domol sensuri. De suflet.
Fără timp, fără limite, doar prime clipe mustind în alb. Şi-un zbor. Ca un vis
curat ce modelează pulberea de nori în fulgere de fericire extremă.
Sfredelind si zdrelind eonii, o arhivă întreagă de culori
coboară în corpurile noastre materiale spre întregire. Preludii întregi,
limpezi şi la fel ca sursa de lumină, construiesc trupuri pline de arhaice
legăminte. Cumva, undeva printre filele cerului, stau pitite secole de gingăşie
şi iubire.
Apoi peste sufletul inimii picură timid două zâmbete,
două primăveri strâns lipite ca într-un sărut şi câteva perle de izbăvire. În
vecii vecilor.
