Suflet plin

Am scrijelit cu condeiul sufletului meu printre nerostitele-mi cuvinte şi miroase a linişte. Pentru că m-am născut în ziua în care te-am cunoscut.

Nerostitele-mi cuvinte,

zac pe buze, ostoite.

Vise, fluturi stau în palmă

luna sus zâmbeşte calmă.

 Vreau să-ţi spun o vorbă-două

 glasu-mi picură doar rouă.

Vântul murmură agale

cu o stea în felinar

cuvintele-mi pe buze

s-au făcut nectar.

Şi-n astă infinită clipă

şi vise şi fluturi şi speranţă

mă-nsoţesc până la capăt de zare

în ceea ce se numeşte viaţă.

Modelează-mă după inima ta

Se face noapte treptat. Norii încalecă văzduhul şi în urma lor o perdea groasă de alb- cenuşiu se aşterne peste tot. Fărâma de lumină rămasă se propagă în mii de stele. Pe obrazul cerului aleargă vise, iar asfinţitul zâmbeşte liniştit presărând pe aripile tuturor păsărilor o stare de tăcere. Mă ghemuiesc într-un fotoliu şi încerc să scriu ceva, dar cuvintele devin culori şi cerul devine o pânză colorată. Pe negândite mă plimb printre roiuri de galaxii şi cu mâinile pline de stele încep să modelez eoni, din toate zâmbetele şi fericirile noastre. Într-o strălucire calmă şi distinsă îngeri cu aripi pline de rugi opresc timpul în loc. În atmosfera înfiorător de inocentă murmur o dorinţă: modelează-mă după forma inimii tale. Pentru eternitate!