29 oct. 2011

Interferenţă




S-a întâmplat neînchipuit de simplu să mă nimeresc alături de un el, real, uman. Destinul lui curgea ca un foc fără mistuire peste fiinţa mea, contopindu-ne. S-a născut o poveste asemeni unei vâlvătăi liniştite, care ne pătrunde spiritele ca un vânt călduţ, pentru a ne încălzi în tumultul existenţei. Mă simt scufundată într-o lume fără griji, unde pot ţese vise în jurul lui şi unde pot înfrunta orele frumos şi cuminte. Trăiesc în afara timpului şi de-a lungul lui deopotrivă şi realizez că alături de el totul este frumos... chiar şi eu.





Am poposit în culcuşul stelelor
şi m-am ascuns în spatele lunii...
Razele ei îmi topeau frigul
din sufletul arzând a iertare,
iar lumina molcomă din juru-i
îmi arăta un vis alb,
ce tremura zbuciumat
în braţele speranţei.
Am adunat adierea vântului
în palmele mele, din umbre,
din cioburi de sori,
şi-am plămădit
suflarea caldă a universului...
În ceaţa ce îmbrăca trupul zilei
am regăsit liniştea ce-mi modela fiinţa
după chipul cerului.
În ultima clipă de tăcere, acolo,
sub zâmbetul lunii, m-ai găsit tu,
mi-ai picurat în suflet stropi
de primăvară şi... ninge senin
peste tăcerile ce plângeau a sfadă,
peste nopţile ce fumegau a întuneric,
pustiind inima...
De-atunci, ascunşi în spatele lunii,
eterne ni-s clipele,
iar stelele din culcuşul lor
se topesc peste noi doi,
în lacrimi de fericire.


27 oct. 2011

Cânt de iubire




Deşi unii zic că nimic nu e pentru totdeauna sau că totul e temporar, într-o continuă mişcare, într-o continuă transformare, eu cred că ceea ce trăiesc de ceva vreme încoace este veşnicia unei iubiri care m-a înălţat spre sublim şi dăinuie în universul văzut şi nevăzut.  
Într-o iubire pură şi dăruită necondiţionat nu există vârstă şi cred că nici măcar motivaţie. Apare pur şi simplu fără să te aştepţi. Cu cât fericirea noastră e mai în interior, cu atât e mai stabilă. Iubirea merită preţuită atunci când o ai şi merită să lupţi pentru ea toată viaţa. Ea te înalţă şi te înnobilează ca om. Totul e muzică în iubire, iar asta ne umple sufletul de linişte.



Cânt de iubire

Tremură ziua în aşternutul zorilor
Lumina fierbe în clocot de stele,
Un înger zâmbeşte-n visarea florilor,
Iar tu eşti fiorul inimii mele.

Se topeşte luna în raze de soare
Şi geme încet sub aripi înflorite,
Pe cer seninul îmbracă culoare
Din ochii tăi... două lumini fericite.

Umbrele nopţii învaţă să tacă
Nevăzute se lasă pe-o pală de vânt,
Liniştea îşi zideşte aurita mască,
Visul şi zborul se-mpletesc pe pământ.

Norii croiesc leagăne vii de iubire,
În palmele cerului dorul se zbate
În suflet mi-aşezi picuri de fericire
Iar clipele-s diademe din stele curate.

25 oct. 2011

Echilibru





Gândeşte-te, poţi să priveşti, să simţi, să te deschizi, să te eliberezi.... într-o lume plină de armonie. Nu-i aşa? Un gânditor german ar spune că totul se bazează pe satisfacţie într-o lume care alunecă, fuge, te înalţă, ca mai apoi să te doboare.... uneori. Reuşite, amânări, absurditate, echilibru, intuiţie, vis, raţiune. Totul pare a fi o aventură a universului. Şi până la urmă cine dă şi cine primeşte? Şi mai ales cu ce scop?



Existenţă

Omul... ce existenţă pariată
Între spasmele vremii,
Mistuită de zbor şi călcată
Absurd pe un câmp al tăcerii.

Compromis sau acceptat tardiv
Jocul de-a ziua de mâine,
În care viaţa oglindită maladiv
Îşi trăieşte clipa lălâie.

E-o dramă banală zic unii,
Un film secondat de-o grimasă,
Iubirea nu ia locul urii,
Doar artificii de zâmbet îţi lasă.

Spectatori ciudaţi se lăfăiesc
În miasmă de stârv ogoit,
Ţin pasul vieţii pe care-o trăiesc
Atât de-ncurcat într-un dans obosit.

20 oct. 2011

Am



În rotocoalele vieţii, sufletul nostru poartă în el şi lacrimi destule, dar şi bucurii înălţătoare. Şi doruri, dar şi bucăţi de cer. Construim lumi, modelăm universuri ireale, magice, unde putem fi îmbrăcaţi în fericiri. Totul acolo dăinuie, nimic nu se năruie.... doar se adaugă. Păstrăm, absorbim, dăm formă după placul inimii. Asta acolo, în universul construit de sufletul şi de mintea noastră. Aici, în realitatea palpabilă, poate fi la fel dacă iubeşti curat.... cu siguranţă nu va fi niciodată suprasaturaţie. Ai lumea ta şi a lui, o lume ca o vâlvătaie domoală,  ca o poveste de basm. Şi uite aşa, viaţa capătă valori inestimabile.


TANDEM

În amurgul acela,
când luna
împodobită cu stele
cobora alb
orizontul adormit,
singură
printre liniştile pământului
îmi auzeam inima.
Bătăile ei îngenuncheau
lângă zidul neputinţei
şi implorau o ieşire
din propria detenţie.
Sigilată cu nenoroc,
căutând prin labirintul fericirii,
osândită şi confuză,
inima mea respiră
pentru prima dată
un aer al tăcerii
şi-al zborului-dor.
În amurgul acela
o altă inimă se aude,
cântă în liniştea pământului.
E timpul de unde începi tu.

16 oct. 2011

Gând



Ce mult ne dorim să dăruim timp şi suflet cuiva cu care putem să ne facem planuri pentru a fi fericiţi. Fericirea există. E simplă. O înşiruire de dimineţi senine şi calde, chiar şi în zilele cu ninsoare.


De fiecare dată te simt aproape, tremur..
şi, de fiecare dată, inima începe să-mi bată mai tare...
pentru tine.
Gândurile o iau razna,
iar eu simt că trăiesc
departe de toţi şi de toate,
atunci când în ochi mă priveşti...
Să fie timpul tot ce ne desparte?
Nu ştiu... aş vrea să-mi spui tu...
Mi-e dor de tine…
Unde eşti?
Vreau să-mi alini durerea cu un sărut,
să mă ţii în braţe,
tristeţea să-mi alungi
să fii lângă mine mereu.
Să mă încălzeşti cu zâmbetul tău...

Din timp...



Se pare că de-a lungul timpului m-am obişnuit să nu visez prea mult. Şi totuşi... cele mai frumoase serbări sunt cele din interiorul nostru.

Dacă ţi-aş spune
că dorul mă doare,
dacă aş face
o cale spre soare,
şi fluturi albaştri
sunt gata să zboare...
Dacă sărutul
e-o stea căzătoare,
şi freamătul clipei
mă doare mai tare,
dacă eşti tu lângă mine,
îmi pare că-ntreg universul,
îmi stă la picioare.